Recenzie film "La moustache (2005)"

Nu stiu cati dintre voi se mai uita la filme a caror subiecte sunt altele decat cele cu care ne-a obisnuit industria de la Hollywood, dar mie mi se pare ca un film despre o mustata suna destul de captivant. Vreau sa va zic deci câteva cuvinte despre „La moustache”, un film pe care l-am descoperit destul de recent si care m-a facut sa realizez ca barbatii de 40 de ani care poarta mustata in mileniul trei pot fi totusi priviti drept persoane destul de complexe cu zbuciumuri interioare (mai putin Liviu Dragnea).

In „La moustache” este vorba despre un tip pe nume Marc aflat in deplinatatea varstei mijlocii care decide intr-o dimineata sa-si dea jos mustata pe care o poarta cu mandrie deasupra buzei superioare de cand se stie. Pentru el mustata nu este doar o bariera inutila a pilozitatii intre nas si gura. Este un mod de a fi. Totusi, fiindca uneori este indicat sa faci schimbari majore in viata ta care sa duca la imbunatatirea calitatii propriei tale vieti si a relatiilor cu cei din jur, personajul principal din acest film decide intr-o zi oarecare sa-si rada mustata ca si cum asta i-ar schimba complet viata. Ceea ce se si intampla, doar ca in alt mod decat isi imagineaza Marc cel proaspat ras.

Din nefericire insa, pare ca nimeni din jurul lui nu observa aceasta schimbare, nici macar sotia lui, ce sa mai vorbim de prieteni sau de colegii de la serviciu. La inceput dezamagit, apoi frustrat, personajul principal decide ca toti apropiatii lui s-au inteles sa-i joace o festa prefacandu-se ca nu a avut niciodata o mustata si ca el de fapt este cel care fabuleaza si care se comporta extrem de ciudat dintr-o data.

Intriga este momentul in care ex-mustaciosului (?) ii sunt prezentate o serie de fotografii care il infatiseaza fara podoaba faciala de care el credea ca beneficiaza in tot acest timp. Astfel ca, fiind preocupati de sanatatea lui mintala, apropiatii decid ca ar fi mai bine pentru el daca i-ar aranja o sedere prelungita la un sanatoriu de cinci stele pentru cei cu probleme psihice si tulburari de personalitate.

Marc insa nu este de acord cu propunerea lor si isi ia el singur un mini-concediu la Hong Kong, apoi intr-un orasel obscur din China unde se plimba cu feribotul zi de zi si isi creste din nou mustata cu simplul scop de a-si dovedi ca poate si ca nu este el cel nebun din toata ecuatia peliculei.
Intr-o zi insa o gaseste in motelul in care statea pe nevasta lui, Agnes, care il astepta ca si cum doar ce-au servit la micul dejun omleta de branza mucegaita specifica francezilor. Dupa ce fac dragoste, sau ceva de genul, Agnes il roaga pe Marc sa-si dea jos mustata ca sa vada cum i-ar sta fara, iar Marc nu intelege nimic din tot ce se petrece, dar pare ca nici nu-l preocupa atat de mult din moment ce lucrurile pare ca au revenit la normal.

Pe scurt cam asta ar fi toata actiunea filmului, dar garantez ca este mult mai interesant decat l-am descris eu si ca o vizionare scoate in evidenta anumite aspecte existentiale pe care eu n-am de gand sa le interprez in acest text deoarece ar strica tot farmecul primei vizionari. Cert este ca un film despre o mustata tinde sa fie intotdeauna binevenit, mai ales unul frantuzesc in care actorii nu au fete la fel de simetrice ca cei americani si nici nu isi dau replici memorabile in situatii banale precum barbieritul sau mersul cu taxi-ul.
In final, nu-mi ramane decat sa va zambesc pe sub mustata si sa va urez vizionare placuta celor care decideti sa vedeti un film psihologic de calitate medie. Bon moustache!